Instrumente Muzicale

Instrumentele muzicale sunt de obicei clasificate în patru mari grupe tradiționale: cu coarde, suflători din lemn, suflători din alamă și instrumente de percuție, la care se adaugă suflători cu structură complexă și instrumentele electronice.

Instrumentele muzicale sunt caracterizate de registru și timbru:

1. Instrumentele cu coarde se impart in : - instrumente ciupite

Lăuta a fost instrumentul preferat (alături de viola da gamba) al muzicienilor secolului al XVI-lea. Lăuta a avut un rol primordial în înflorirea acompaniamentului instrumental, asociindu-se cu vocea fără a fuziona cu aceasta, îmbogățind astfel discursul muzical fără a compromite inteligibilitatea textului. Are cutia de rezonanță bombată, gâtul relativ scurt cu 6 coarde duble și cheile dispuse în unghi drept. In Evul Mediu se cânta cu o pană, iar ulterior prin ciupire cu degetele.

Teorbă-un hibrid între o lăută bas și o liră.

Vihuela, un instrument cu un repertoriu considerabil, a fost foarte populară în Spania.

A fost înlocuită de chitară în secolul al XVII-lea.

Chitara-originară în Spania, chitara acustică este astăzi unul din cele mai populare instrumente.

Ukulele-o mică chitară cu patru coarde.

Mandolina-un instrument asemănător lăutei la care se cântă prin ciupire cu plectru.

- instrumente cu arcus

Vioara este instrumentul cu coarde și arcuș cu acordajul cel mai înalt. Vioara se ține sprijinită de umărul stâng, sub bărbie. Începând din secolul al XVI-lea vioara pătrunde în toate domeniile muzicale, iar în secolul al XVIII-lea este instrumentul solist preferat în ansamblurile de muzică de camera și în orchestre. Timbrul viorii este mai „strălucitor” decât al violei, ceea ce explică succesul și lunga neîncredere față de aceasta. Acordajul este în cvinte.

Viola este un instrument din familia viorii cu dimensiuni intermediare între cele ale viorii și ale violoncelului. Timbrul violei este mai „întunecat” decât cel al viorii. Acordajul este cu o cvintă sub cel al viorii.

Violoncelul are dimensiuni mult mai mari decât vioara sau viola și un registru mai grav. Se ține vertical, între genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu vârf ascuțit. Acordajul este cu o octavă sub cel al violei.

Viola da gamba este o întregă familie de instrumente care a precedat în popularitate familia viorii (cele trei instrumente de mai sus). Au cutia de rezonanță cu spatele drept, bare pe gât și șase coarde. Familia violei da gamba a revenit într-o oarecare măsură în atenția muzicienilor cu utilizarea unor astfel de instrumente în formațiile de muzică veche. Se interpretează cu instrumentul ținut pe sau între picioare.

Contrabasul este un hibrid între instrumente din familia violei da gamba și familia viorii. Este cel mai mare și cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde și arcuș. Se interpretează stând în picioare. Acordajul este în cvarte.

- instrumente lovite

Clavicord-un instrument cu mecanism de claviatură în care apăsarea unei clape separă o coardă în două părți, cu doar una din acestea lăsată să vibreze liber.

Pianul-a fost inventat în Italia la începutul secolului al XVIII-lea. Noul instrument propune o paletă expresivă, o amploare sonoră și o bogăție a timbrului fără precedent.

Tambalul-acționat prin apăsare cu baghete.

2. Suflatori din lemn

Fluierul-cel mai vechi instrument muzical de suflat cunoscut este un fluier de acum 35.000 ani descoperit în Germania.

Flaut-cu cavitate cilindrică și fără ancie.

Flaut dulce-cu cavitate conică și fără ancie.

Oboi-cu cavitate conică și cu ancie dublă.

Clarinet-cu cavitate cilindrică și ancie simplă.

Fagot-cu registru grav și timbru nazal este alcătuit dintr-un tub conic lung și un tub suplimentar îndoit la capăt, terminat cu o ancie dublă.

Nai-instrument popular in Romania, Munții Anzi, Africa de Est și Oceania.

3. Suflatori din alama